De-ti arunci privirea-n lume, multe lucruri intelegi

Vei putea a stringe multe de vei sta sa le culegi.

Cum pamintul e un teatru pentru viata omeneasca

Vei vedea aceeasi scena ce nu pare sa sfirseasca

Rolul ce il joaca unii intr-o lume asa de mica

Ce-si doresc cuprinde totul intr-o viata de furnica

Si nu pregeta s-adune tot ce-n lume li se pare

C-ar putea sa le sporeasca ne-nsemnata lor suflare

Ca sa cresca intr-o noapte precum altii cresc in zece

Si se chinuie, se sfarma, se muncesc… dar timpul trece!

Ne-nsemnata lor persoana, zi de zi se micsoreaza

Si faptura colosala ce visau c-aveau s-o vaza

Le dispare pe de-a-ntregul din gindirea lor beteaga

Incapabila sa cearna, sa distinga, sa ‘nteleaga…

Poti sa stringi in viata asta toata bogatia lumii

Un pustiu iti este viata fara atingerea luminii…

Anunțuri